Aveam opt ani când tatăl meu m-a întrebat dacă aș vrea să încerc să joc tenis. L-am întrebat “Ce este tenisul?” iar el mi-a spus că este cel mai frumos sport și avea dreptate.

Tenisul este unul dintre cele mai frumoase sporturi din câte există. Tenisul te pregătește pentru viață. Pe terenul de tenis ești singur și te confrunți direct cu sinele tău. Tenisul te învață să faci față propriilor tale emoții. Prin meciurile pe care le joci începi să te cunoști pe tine însuți. La început nu conștientizezi. Pe parcurs începi să realizezi însă îți este greu să accepți că ești tu acea persoană iar ulterior începi să accepți ceea ce ești.

Am început tenisul in Complexul Stunțesc Tei sub îndrumarea domnului antrenor Tudor Onofruciuc. M-am antrenat la dânsul timp pentru 1 an de zile după care tatăl meu a simțit că am nevoie de mai mult. S-a interesat despre cluburile din București și am ajuns la Clubul Sportiv Progresul, pe mâna regretatului domnului antrenor Marinel Bondoc. Un antrenor extraordinar cu o experiență deosebită. Îmi aduc aminte cum domnul Bondoc mă punea să bat la perete ore înșir. Atât de mult m-a ajutat acest lucru. După încă un an de antrenamente îmi doream să joc turnee deoarece aproape toți colegii mei jucau turnee. Domnul Bondoc spunea că ar vrea să nu încep momentan. Își dorea să mă mai pregatească. Îmi aduc aminte că la un moment dat tatăl meu a reușit să mă introducă într-un turneu de tenis deși nu aveam legitimație. Arbitrul principal a spus că mă lasă să joc și mă va lăsa să intru în calificări. Surpriza a fost mare când am reușit să câștig calificările și să intru pe tabloul principal. Arbitrul principal a spus că mă va pune să joc cu favoritul 1 deorece voia să pierd fiindcă eu nu aveam legitimație (era vremea când se puteau face astfel de lucruri). Doar că am reușit să mai produc și a doua surpriză învingându-l și pe favoritul 1. În acel moment arbitrul a spus că îi pare rău dar nu mă poate lăsa să continui așa că a trebuit să cedez scorul de învingător adversarului pe care l-am învins. Îmi aduc aminte că a doua zi arbitrul l-a sunat pe domnul Bondoc și i-a spus că nu e normal ca eu să nu am legitimație în condițile în care joc foarte bine. În urma convorbirii telefonice domnul Bondoc a venit la antrenament și mi-a cerut să aduc certificatul de naștere și două poze. Știu că n-a făcut-o fiindcă l-a certat domnul arbitru, căruia nu vreau să-i dau numele, ci pentru că și el a simțit asta.

Primul turneu la care am jucat oficial, cu legitimație, a fost la Clubul Sportiv Steaua. Surpriză din nou, am ajuns în finală și am fost învins de Alexandru Lucanu. Un jucător extrem de bun și talentat cu niște abilități extraordinare. A fost un meci foarte amuzant deoarece îmi aduc aminte cum tatăl meu îmi spunea mereu să-i dau pe dreapta iar eu trimiteam mingea pe forehand, el fiind stângaci.

Cu toatea astea, clubul Progresul, era extrem de renumit și foarte mulți sportivi veneau aici iar domnul Bondoc gestiona din ce în ce mai greu toți sportivii, motiv pentru care tatăl meu, după aproape doi ani, după ce l-a cunoscut pe domnul profesor Alexandru Ghiță m-a mutat la Tenis Club Karina. De la domnul profesor Alexandru Ghiță am învățat multe lucruri despre tenis dar mai ales despre viață. A fost antrenorul care m-a motivat cel mai mult. Domnul Profesor Alexandru Ghiță are un har deosebit care se armonizează superb cu meseria de antrenor. Mă bucur că am fost elevul dânsului. Sub îndrumarea dânsului am avut rezultate deosebite și tot cu dânsul am avut și primul cantonament. Amintiri frumoase.