DISCUȚIA DUPĂ CELE 4 ÎNFRÂNGERI

Francesca era o o jucătoare de 15 ani foarte talentata. În clasamentul national era locul 7 și mereu a fost în primele 10 jucătoare din tara. Nu mai jucase de multa vreme turnee naționale cu excepția celor importante, Campionatele Naționale individuale și cele pe echipe, în rest toate turneele ei erau în afara tarii. Tocmai își schimbase antrenorul, ea nu a vrut neapărat să facă asta dar fiind într-un oraș unde nu prea erau foarte multe jucătoare de tenis, schimbarea a fost necesara. Se mutase în București și părinții ei îi închiriaseră o garsoniera chiar lângă terenurile unde se antrena. S-a simțit bine încă din prima zi mai ales datorita antrenorului ei care era un tip de gașca. Frank, așa îl striga lumea desi pe el îl chema Andrei dar Frank era porecla lui. Obișnuia că atunci când era la turnee să facă fel de fel de farse și într-o zi un italian îi spuse "Frank the Prank" și de atunci așa îi rămăsese. Frank. Nici macar italianul nu stiu de unde și până unde i-a spus Frank, probabil doar din simplul motiv că Frank rima cu Prank. În fine, Frank era isteț, modern, îi placea să citească tot felul de cărți, nu neapărat de tenis dar în mare parte erau legate de tenis. Era obsedat după mental coaching, considera el că mentalul este foarte important și că marea majoritate a meciurilor se pierd din cauza mentalului, așa că studia foarte mult acest capitol. Pe Frank îl interesa viitorul jucătorului, nu rezultatele de la juniori, evident că și acestea erau importante dar cel mai mult era viitorul. Cum vă fi jucătorul când o să treacă la seniori? Pentru el asta era cel mai important, practic, orice jucător își dorește că rezultatele cele mai bune să fie la seniori și nu neapărat la juniori. Nu voia să sara peste anumite etape, unele dintre ele, fiind din punctul lui de Vedere, extrem de importante.

După o colaborare de 4 luni, tatăl Francescai a vrut să vorbească cu Frank. Tatăl ei, Mirel, nu avea timp prea mult de stat pe lângă Francesca, era ocupat cu afacerea pe care o conducea dar asta nu însemnă că nu îi păsă de ce se întâmplă cu Francesca. Frank deja știa de ce voia Mirel să se întâlnească. Era vorba despre infrangeriile Francescai, ea nu reuși să treacă mai mult de 2 tururi în nici un turneu din cele patru jucate de când colaborau. Desi știa despre ce este vorba, Frank nu avea nici o emoție în ceea ce privește discuția care trebuia să aibe loc. Știa că tatăl ei era un om dificil, un afacerist, considera că daca fata lui se antrenează și el investește bani, trebuia să aibe și rezultate.

- Salut, Frank ! Uite de ce am vrut să ne întâlnim, voiam să îmi spui mai multe despre Francesca, ce se întâmplă de nu poate să câștige meciuri? Eu am o părere deja dar aș vrea întăi să o aud pe a ta! spuse Mirel pe un ton foarte serios dar nu supărat.

- Francesca, răspunse Frank, e o fata emotiva. Se pare că la meci, nu e la fel de relaxata că la antrenament ! Își pune singura presiune, își dorește foarte mult să câștige și la meci se blochează. Este o etapa prin care trece și trebuie să avem răbdare, sincer să fiu, cred că vor mai exista astfel de înfrângeri. Trebuie să joace cât mai mult până depășește aceasta etapa, până realizează ea că e vorba doar de un meci, un meci pregătitor pentru ceea ce o să urmeze. Țoață lumea trece prin asta, totuși se poate întâmplă și mai rău. Daca ne aducem aminte, în 2006 Jankovic a pierdut 10 meciuri la rand. 10 turnee. Nu a trecut nici un tur, așa că de bine de rău, Francesca tot a trecut cate un tur.

- Da, înțeleg ! raspuse Mirel sincer. Știa că Francesca era emotiva și așa a fost mereu.

- Să nu uitam în același timp că, eu, împreună cu Francesca am început să lucram tactica și să dezvoltam scheme de joc și pentru a le stăpâni e nevoie de timp. Eu sunt mulțumit de ea, muncește la antrenament și cel mai mult mă bucura și mă motivează în același timp că își dorește să progreseze.

- Uite de ce am vrut să ne întâlnim, îi spuse tatăl Francescai brusc. Eu mi-am dat seama de un lucru, o cunosc pe Francesca mai bine decât o cunoști tu și intradevar ea este foarte emotiva dar aceste emoții apar atunci când ea joaca cu fete mai mici decât ea sau cele de vârstă ei.

- Continuați, răspunse Frank serios dandu-și seama de ce urma să spună. Zâmbea în sinea lui gandindu-se la cate astfel de discuții a mai avut cu alti părinți sau alti antrenori.

- Stiu că mi-ai spus de la început să nu mă bag dar totuși simt că este nevoie să intervin pentru că așa este felul meu, spuse sigur pe el Mirel. Consider că trebuie să schimbam turneele pe care tu le-ai gândit până acum !

- Desi știți foarte bine că am discutat anumite lucuri la începutul colaborării aș dori totuși să aflu cum vedeți dumneavoastră tactica, cum ar trebui să procedam? întrebă Frank privindu-l în ochi pe Mirel.

- Simplu, răspunse Mirel văzând că Frank ,într-un fel, era posibil să accepte varianta lui. Să nu mai jucam turnee de 16 ani. Să jucam doar turnee ITF de 18 ani și turnee de senioare de 10.000 $ când se poate dar în cea mai mare parte consider că trebuie să jucam ITF-uri. În felul acesta ea nu o să mai aibe emoții și o să își dea drumul la joc. După cum ai spus și tu este foarte emotiva și iți spun sigur că ea nu poate să joace cu fete mai mici sau de vârstă ei.

Frank tăcu, parca își aduna ideile și după 10 secunde îi răspunse :

- Se pare că hotărârea este că și luata din cate văd, așa este? zâmbi Frank în timp ce îl întrebă pe tatăl Francescai.

- Nu chiar, adică...cum să-ți spun?se bălbăi Mirel dar imediat își reveni... Daca ai tu un argument pentru care nu ar trebui să facem asta, eu accept dar mi-e greu să cred, ți-am spus, eu o cunosc pe Francesca mai bine decât o cunoști tu ! termina Mirel știind că nu are cum să îl contrazică cu acest lucru.

- Dumneavoastră, începu Frank, intradevar o cunoașteți mai bine pe Francesca dar eu cunosc mai bine tenisul decât dumneavoastră ! spuse Frank dur, se simți nevoit să "lovească" mai adânc în orgoliul lui Mirel doar pentru a-l trimite puțin în "corzi" și a-l face să înțeleagă că nu vorbește cu un copil. Pot să spun, continua Frank, că tactica pe care dumneavoastră doriți să o abordam este total greșită. De ce? Pentru că nu rezolvam nimic, dimpotrivă, facem mai mult rău ! Francesca are emoții când joaca cu o fata mai mica decât ea? Atunci rezolvarea acestui lucru este să jucam cu cât mai multe fete mai mici decât ea. Francesca are emoții când joaca cu o fata de nivelul ei sau o fata pe care o cunoaște foarte bine? Rezolvarea este să jucam cu astfel de fete, de vârstă ei sau de nivelul ei. Când avem o problema trebuie să o înfruntam nu să fugim de ea ! Spuneți-mi, daca jucam ITF de 18 ani, acolo nu sunt șanse să jucam cu o fata de aceeași vârstă sau chiar și mai mica? întrebă el calm dar sigur pe el.

- Ba da, așa este...răspunse tatăl Francescai cu jumătate de gura.

- Daca noi fugim de probleme ea nu o să joace la nivelul ei maxim. Ea o să joace știind că oricum, în cazul în care o să piardă, nu-i nici o problema pentru că fata aceea este mai mare decât ea. Dar daca reușește să treacă de aceasta etapa și să joace relaxata cu fete mai mici decât ea sau de aceeași vârstă credeți-mă că o să joace foarte bine atunci când o să joace cu cineva mai mare sau cu oricine ar juca. Daca fugim de aceste meciuri din cauza acestui motiv, în sufletul ei mereu o să existe aceasta etapa pe care nu a trecut-o și atunci când o să joace la senioare cu o fata tânără problema o să revină ! Trebuie să avem răbdare, stiu că e greu să acceptați infrangeriile dar fară ele nu putem progresa. Trebuie să învețe să piardă, să înțeleagă de ce pierde pentru a înțelege cum poate căștiga !

Mirel nu era obișnuit să "piardă". Lui îi placea, atunci când spunea ceva, să se facă așa cum spunea el ! Era obișnuit să dea ordine, dar acest Frank venise cu niste argumente foarte reale și realiza că nu are cum să îl mai contrazică ! Adevărul era că, și el, când avea probleme în firma nu putea să fuga de ele și era nevoit să le înfrunte ! Cum ar fi fost că atunci când trebuia să rezolve o problema ce îi amenință firma să fuga de ea? Nu se putea, era imposibil ! Frank avea dreptate, Francesca trebuia să joace în continuare turneele gândite de Frank !

- Ai dreptate ! Chiar cunoști tenisul mai bine decât mine ! spuse în final tatăl Francescai...